PUNITÍV, -Ă, punitivi, -e, adj. (Livr.) Care pedepsește; destinat să pedepsească. – Din fr. punitif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PUNITÍV, -Ă adj. Referitor la pedeapsă; pedepsitor. [< fr. punitif, cf. lat. punire – a pedepsi].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PUNITÍV, -Ă adj. care pedepsește; destinat a pedepsi. (< fr. punitif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PUNITÍV adj. v. pedepsitor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
punitív adj. m., pl. punitívi; f. sg. punitívă, pl. punitíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PUNITÍV ~ă (~i, ~e) livr. Care pedepsește; care are scopul de a pedepsi. /<fr. punitif
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink