Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
PUPÁT, pupaturi, s. n. (Fam.) Faptul de a (se) pupa; sărutat, sărut, pupătură. – V. pupa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PUPÁT s. v. sărut, sărutare, sărutat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pupát s. n., pl. pupáturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PUPÁ, pup, vb. I. (Fam.) 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) săruta. ◊ Expr. (Tranz.) A pupa în bot (pe cineva) = a linguși, a adula (pe cineva). (Refl. recipr.) A se pupa (în bot) cu cineva = a se înțelege bine cu cineva, a se afla în relații de intimitate cu cineva. 2. Tranz. (Mai ales în construcții negative) A ajunge să obțină ceva râvnit; a dobândi. Nu mai pupi tu plimbare. – Lat. *puppare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PUPÁ pup tranz. fam. 1) A atinge (ușor) cu buzele (în semn de dragoste, de respect, de afecțiune sau de umilință); a săruta. ◊ ~ în bot (pe cineva) a se linguși (pe lângă cineva). 2) (precedat de negația nu) A nu obține, deși dorința există. /<lat. puppare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE PUPÁ mă pup intranz. A face (concomitent) schimb de pupături (cu cineva). ◊ ~ în bot (cu cineva) a se afla în relații de mare prietenie (cu cineva). /<lat. puppare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PUPÁ vb. v. căpăta, dobândi, obține, primi, săruta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
púpa (direcție) s. f. invar.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
pupá vb., ind. prez. 1 sg. pup, 3 sg. și pl. púpă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink