Dex pupitru

PUPÍTRU, pupitre, s. n. Obiect de mobilă având suprafața în plan înclinat și pe care se pune (la înălțimea vederii) o carte, o partitură etc.; (în special) bancă de școală cu fața înclinată; p. restr. partea de deasupra a unei astfel de bănci. ◊ Loc. adv. La pupitru = la conducerea unei orchestre ca dirijor. ♦ (Tehn.) Pupitru de comandă = instalație (în formă de masă înclinată) cu ajutorul căreia se execută comanda, măsurarea și controlul operațiilor unui proces tehnologic sau de altă natură. – Din fr. pupitre.

PUPÍTRU s.n. 1. Masă cu suprafața înclinată, pe care se poate scrie, citi etc. ♦ Cutie cu capac înclinat, care se așază pe o catedră, pe o masă etc. spre a fi folosită la scris și citit. 2. Suport pentru note de care se servesc muzicanții. [< fr. pupitre, cf. lat. pulpitum – estradă].

PUPÍTRU s. n. 1. masă cu suprafața înclinată, pe care se poate scrie, citi etc. ◊ cutie cu capac înclinat, care se așază pe o catedră, pe o masă. 2. suport pentru partiturile muzicale. ♦ la ~ = la conducerea unei orchestre, cu dirijor. ◊ ~ de comandă = tablou, instalație pe care sunt montate comenzile pentru controlul și dirijarea unui proces tehnologic. (< fr. pupitre)

PUPÍTRU s. bancă. (Puneți caietele pe ~!)

pupítru s. n. (sil. -tru), art. pupítrul; pl. pupítre

PUPÍTRU ~e n. 1) Masă mică având partea de deasupra înclinată, la care se poate citi, scrie sau desena. 2) Suport pentru note muzicale. ◊ La ~ la conducerea unei orchestre în calitate de dirijor. 3) Suport pentru manuscrise, folosit de corectori. 4) : ~ de comandă panou pe care sunt instalate dispozitivele de comandă ale unui sistem tehnic; panou de comandă; tablou de comandă. /<fr. pupitre