Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: purcede (verb) , purcedere (substantiv feminin)   
PURCÉDERE, purcederi, s. f. (Pop.) Acțiunea de a purcede și rezultatul ei; plecare, pornire (la drum). – V. purcede.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PURCÉDERE s. v. naștere, obârșie, origine, plecare, pornire, proveniență.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
purcédere s. f., g.-d. art. purcéderii; pl. purcéderi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PURCÉDE, purcéd, vb. III. Intranz. (Pop.) A pleca, a porni la drum. ♦ Intranz. și refl. (Despre lucruri și despre fenomene văzute în mișcare, în evoluție) A începe, a (se) porni, a (se) dezlănțui. ◊ Expr. (Intranz.) A purcede grea (sau îngreunată) = a rămâne însărcinată. ♦ A întreprinde, a începe o acțiune. ♦ A proceda, a acționa (într-un anumit fel). ♦ (Despre acțiuni, stări) A izvorî, a proveni, a lua naștere. [Perf. s. purcesei, part. purces] – Lat. procedere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PURCÉDE purcéd intranz. 1) (despre ființe) A pleca din locul în care se află; a se pune în mișcare, părăsind locul inițial; a porni. 2) (despre fenomene, evenimente) A începe să se manifeste. ◊ ~ grea (sau însărcinată) a rămâne însărcinată. 3) (despre persoane) A începe să se ocupe de altceva; a trece; a proceda. 4) rar A acționa într-un anumit mod; a face într-un anumit fel. 5) (despre stări, acțiuni) A lua naștere; a izvorî. /<lat. procedere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PURCÉDE vb. v. proveni.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PURCÉDE vb. v. acționa, ajunge, apuca, curge, decurge, deveni, ieși, începe, îndrepta, lua, merge, orienta, păși, pleca, porni, proceda, proveni, reieși, rezulta, urma.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
purcéde (purcéd, purcés), vb.1. A porni, a se mișca. – 2. A proveni, a rezulta, a decurge. – 3. (Înv.) A trimite, a expedia. – 4. A rămîne. Lat. procēdĕre (Pușcariu 1405; Candrea-Dens., 1477; REW 6765a) păstrat numai în rom. (Rosetti, I, 170). Conjug. șovăielnică între formele purced, purcez, purceg, datorată contactului cu pers. a doua, purcezi, cf. încinge.Der. purces, s. n. (plecare); purcezător, adj. (care purcede).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
purcéde vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. purcéd, perf. s. 1 sg. purceséi, 1 pl. purcéserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. purceádă; ger. purcezând, part. purcés
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX.RO
Sursa: www.dexonline.ro - Informații despre licență - Dex Online - Dicționar explicativ al limbii române