PURCELÚȘ, -Ă, purceluși, -e, s. m. și f. Diminutiv al lui purcel; purceluș. – Purcel + suf. -uș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PURCELÚȘ s. (ZOOL.) (reg.) purcălaș, purcelaș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
purcelúș s. m., pl. purcelúși
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink