PURGATÓRIU s. n. (În religia catolică) Loc unde sufletele celor morți cu păcate mai ușoare s-ar purifica prin suferințe înainte de a intra în paradis. ♦ Fig. Loc sau perioadă de suferință (trecătoare). – Din lat. purgatorius, it. purgatorio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PURGATÓRIU s.n. Loc unde (potrivit credinței bisericii catolice) sufletele celor mai puțin păcătoși se pot curăța de păcate pentru a intra apoi în rai. ♦ (Fig.) Loc sau timp de suferință. [Pron. -riu. / < lat. purgatorium, cf. it. purgatorio, fr. purgatoire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PURGATÓRIU s. n. 1. (în religia catolică) loc unde sufletele celor mai puțin păcătoși se pot curăța de păcate, pentru a intra apoi în rai. 2. (fig.) loc sau timp de suferință. (< lat. purgatorium, it. purgatorio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
purgatóriu s. n. [-riu pron. -riu], art. purgatóriul
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PURGATÓRIU ~i n. 1) (în religia catolică) Loc unde se crede că sufletele celor morți, cu păcate mai mici, se purifică prin suferințe înainte de a intra în paradis. 2) fig. Loc sau timp de suferințe purificatoare. /<fr. purgatoire, lat. purgatorium
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink