PURICÉL, puricei, s. m. Diminutiv al lui purice; puricaș. – Purice + suf. -el.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
puricél s. m., pl. puricéi, art. puricéii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PURICÉI s. pl. v. scornici.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink