PURICĂTÚRĂ, puricături, s. f. (Pop. și fam.) Puricat. – Purica + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
puricătúră s. f., g.-d. art. puricătúrii; pl. puricătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink