PURIFICATÓR, -OÁRE, purificatori, -oare, adj. (Și substantivat) Care purifică. ♦ Spec. (Substantivat, n.) Aparat, utilaj etc. care servește la purificare. – Din fr. purificateur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PURIFICATÓR, -OÁRE adj. Care purifică. // s.n. Epurator. [Cf. fr. purificateur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PURIFICATÓR, -OÁRE I. adj. care purifică. II. s. n. epurator. (< fr. purificateur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PURIFICATÓR s. v. epurator.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Purificator ≠ poluant
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
purificatór adj. m., pl. purificatóri; f. sg. și pl. purificatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
purificatór s. n., pl. purificatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PURIFICATÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care purifică. /a purifica + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PURIFICATÓR2 ~oáre n. tehn. Aparat (utilaj sau instalație) pentru purificare; epurator. /a purifica + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink