PURÍSM s. n. Tendință de a elimina dintr-o limbă elementele considerate străine de structura ei. – Din fr. purisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PURÍSM n. lingv. Tendință de înlăturare din limbă a elementelor socotite străine. /<fr. purisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PURÍSM s.n. Tendință exagerată și formalistă de a înlătura din limbă toate elementele socotite străine. ◊ Purism estetic = tendință în arta modernă de restaurare a reflectării obiectelor în simplitatea lor arhitecturală și în autenticitatea lor. [< fr. purisme, cf. germ. Purismus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PURÍSM s. n. tendință exagerată de a înlătura dintr-o limbă toate elementele socotite străine. (< fr. purisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
purísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink