PURTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, purtăreți, -e, adj. (Despre îmbrăcăminte, încălțăminte) Care ține la purtare, care este pentru fiecare zi; care nu se rupe ușor; durabil, purtabil. ♦ (Înv.; despre cărți) De dimensiuni reduse, ușor de transportat, de purtat cu sine. Vocabular purtăreț. – Purta + suf. -ăreț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PURTĂRÉȚ adj. v. durabil, portabil, portativ, rezistent, solid, trainic, transportabil.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
purtăréț, purtăreáță, adj. 1. (pop.; despre îmbrăcăminte și încălțăminte) care ține la purtare, care este pentru fiecare zi; care nu se rupe ușor; durabil, purtabil. 2. (înv.; despre cărți) de dimensiuni reduse, ușor de transportat, de purtat cu sine, portativ. 3. (înv.; despre boli) care e mai puțin grav, mai ușor de suportat. 4. (înv.; despre limbă) comun, popular. 5. (înv.; despre oameni) de rând, obișnuit. 6. (s.n.; reg.) fiecare dintre cele două prăjini pe care se cară fânul la locul unde se face claia (căpița). 7. (s.m.; înv.; în sintagma) purtăreț de viață = ființă, om care trăiește.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
purtăréț adj. m., pl. purtăréți; f. sg. purtăreáță, pl. purtăréțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PURTĂRÉȚ ~eáță (~éți, ~éțe) (despre îmbrăcăminte, încălțăminte) 1) Care este pentru fiecare zi. 2) Care ține (mult) la purtare. /a purta + suf. ~eț
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink