PUSÉU, puseuri, s. n. Manifestare bruscă și puternică (însoțită de ridicarea temperaturii) a unei boli; acces. ♦ Fig. Izbucnire, elan, vervă, exuberanță. – Din fr. poussée.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PUSÉU s.n. 1. Acces al unei boli. 2. (Fig.) Izbucnire, vervă momentană, elan. [Pron. -seu. / < fr. poussée].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PUSÉU s. n. 1. manifestare bruscă, violentă a unei stări patologice, acces al unei boli. 2. (fig.) creștere subită, izbucnire, elan. (< fr. poussée)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PUSÉU s. v. criză.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
puséu s. n., art. puséul; pl. puséuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PUSÉU ~ri n. 1) Manifestare bruscă și dureroasă a unei boli; acces. 2) Manifestare subită (a unei forțe). ◊ ~l revoluției izbucnirea revoluției. /<fr. poussée
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink