Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
DefiniÅ£ii: putere (substantiv feminin) , puteri (verb tranzitiv)   
PUTÉRE, puteri, s. f. I. 1. Faptul de a putea; capacitate, însuÈ™ire, posibilitate fizică, morală, intelectuală de a acÈ›iona, de a realiza ceva; putință. 2. Mare forță fizică, tărie, puternicie. ◊ Loc. adv. Din toate puterile = cu toate forÈ›ele, cu toată râvna. ◊ Loc. adv. È™i adj. ÃŽn putere (sau în puteri) = puternic, sănătos, voinic. ÃŽn (toată) puterea (vârstei) = în plină vigoare, în floarea vârstei. Cu puterea = cu sila, prin constrângere. ◊ Expr. A-i sta (sau a-i fi) cuiva în putere = a avea capacitatea, posibilitatea sau experienÈ›a (de a face ceva). 3. Intensitate. 4. Eficacitate, tărie. ♦ Grad mare de concentraÈ›ie. Puterea unei băuturi. 5. Valoare, valabilitate. ◊ Putere de circulaÈ›ie (sau circulatorie) a unei monede = însuÈ™irea monedei de a servi la vânzare-cumpărare. Putere de cumpărare (a banilor) = cantitatea de mărfuri È™i de servicii care poate fi obÈ›inută în schimbul unei anumite sume de bani. II. 1. Autoritate, stăpânire, dominaÈ›ie; p. ext. influență. ◊ Expr. A fi în puterea cuiva = a depinde de voinÈ›a, de bunul plac al cuiva. ◊ Mare putere = È›ară, stat care dispune de o mare forță economică, militară, politică etc. Puterile centrale = nume dat în primul război mondial Germaniei È™i Austro-Ungariei. ♦ (Concr.) Stat, È›ară (suverană). 2. Conducere de stat, guvernare. ◊ Putere de stat = atribut al clasei dominante, care, folosind statul ca instrument al său, înfăptuieÈ™te conducerea societății. Putere populară = regim social-economic în care conducerea politică, conducerea statului aparÈ›ine clasei muncitore È™i aliaÈ›ilor ei; stat cu un asemenea regim. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge, a veni) la putere = a deÈ›ine (sau a ajunge să deÈ›ină) guvernarea într-un stat. 3. Permisiune, voie; drept, împuternicire legală de a face ceva. ◊ Loc. prep. ÃŽn puterea... = în virtutea..., în baza... ◊ Expr. A avea puteri depline = a avea dreptul nelimitat È™i necondiÈ›ionat de a acÈ›iona în numele cuiva. Cu de la sine putere = fără a fi autorizat de nimeni; în mod abuziv. 4. Capacitate, potenÈ›ial. CreÈ™terea puterii economice. ◊ Putere de muncă = capacitatea unui om de a lucra È™i de a realiza anumite produse într-un timp determinat. 5. (Pop.) Mijloace materiale, bani, avere; stare materială È™i socială a cuiva. 6. (Pop.) Punct, moment culminant; toi. ÃŽn puterea nopÈ›ii.Expr. ÃŽn (toată) puterea cuvântului = în adevăratul înÈ›eles al cuvântului. III. 1. (Mat.) Rezultatul înmulÈ›irii unui număr cu sine însuÈ™i (de atâtea ori de câte ori arată exponentul). ♦ Exponent care arată de câte ori trebuie înmulÈ›it un număr cu el însuÈ™i. ◊ Putere a unui punct față de un cerc = valoarea absolută a diferenÈ›ei dintre pătratul razei cercului È™i pătratul distanÈ›ei dintre punct È™i centrul cercului. 2. (Fiz., Tehn.) Lucru mecanic efectuat sau primit într-o unitate de timp; energie primită sau cedată într-o unitate de timp; mărime caracteristică unui sistem tehnic. ◊ Putere instalată = suma puterilor nominale ale maÈ™inilor unei instalaÈ›ii producătoare de energie. Putere nominală = putere pentru care a fost construit un sistem tehnic. – V. putea.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PUTÉRE ~i f. 1) Capacitate a fiinÈ›elor vii de a săvârÈ™i acÈ›iuni fizice; forță fizică; tărie. ◊ ÃŽn ~ (sau ~i) puternic; voinic; tare. Din toate ~ile adunându-È™i toate forÈ›ele. A sta (sau a fi) în ~ea cuiva a avea posibilitatea sau capacitatea de a face ceva. 2) Capacitate de a realiza o muncă intelectuală; forță spirituală. ~ creatoare. ~ de imaginaÈ›ie. 3) (despre medicamente) Grad de influență asupra organismului. 4) (despre sisteme tehnice) Capacitatea de a efectua un lucru mecanic. 5) (despre acte, documente, vize etc.) Caracter valabil; valabilitate. 6) (despre bani) Capacitatea de a servi la vânzare-cumpărare; valoare. 7) (despre acÈ›iuni sau fenomene naturale) Grad de intensitate. ~ea cutremurului. ~ea vântului. ◊ ÃŽn ~ea nopÈ›ii în plină noapte; când noaptea este în toi. ÃŽn toată ~ea cuvântului în adevăratul înÈ›eles al cuvântului. 8) AcÈ›iune dominantă exercitată asupra cuiva; stăpânire; dominaÈ›ie. ~ea religiei. ◊ A fi în ~ea cuiva a depinde de voinÈ›a sau de bunul plac al cuiva. 9) Libertate legală în acÈ›iuni; drept. ◊ Cu de la sine ~ fără a avea împuternicire; arbitrar; samavolnic. 10) Drept de a conduce. ~ parlamentară. ~ democratică. ◊ ~ legislativă drept al organelor superioare de stat de a emite legi. A veni (sau a ajunge) la ~ a deveni conducător. Marile ~i statele cu autoritate È™i influență, care joacă un rol decisiv pe arena internaÈ›ională. 11) mat. Indice care arată de câte ori un număr se înmulÈ›eÈ™te cu sine însuÈ™i. Cinci la ~ea a doua. [G.-D. puterii] /v. a putea
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PUTÉRE s. 1. v. capacitate. 2. v. energie. 3. v. bărbăție. 4. fermitate, tărie. (N-a avut suficientă ~ să ...) 5. v. tărie. 6. v. posibilitate. 7. voie, voință. (Cu de la sine ~.) 8. conducere, (fig.) cârmă. (A ajuns la ~.) 9. v. împuternicire. 10. autoritate, (înv.) tărie. (Însemnele ~ii.) 11. autoritate, (astăzi rar) stăpânire. (Reprezentantul ~ii.) 12. legalitate, valabilitate, valoare, (înv.) tărie. (~ a unui înscris.) 13. valabilitate, valoare. (Actul acesta are ~ de lege.) 14. v. autoritate. 15. v. forță. 16. v. armată. 17. (concr.) stat, țară, (înv.) putință. (Marile, micile ~i.) 18. (concr.) v. somitate. 19. v. dominație. 20. v. influență. 21. influență, înrâurire, trecere, (fig.) greutate. (Om cu ~.) 22. eficacitate, valoare. (~ nutritivă.) 23. eficacitate. (~ de germinație a semințelor.) 24. v. intensitate. 25. v. trăinicie. 26. v. toi. 27. v. însușire. 28. (MAT.) (înv.) potență. (a 2-a a unui număr.) 29. putere măritoare unghiulară v. grosisment.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PUTÉRE s. v. disponibil, duium, efectiv, forță, grămadă, mulțime, potop, puhoi, puzderie, sumedenie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Putere ≠ slăbiciune
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
puterí, puterésc, vb. IV (reg.) a da cuiva putere, a întări.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
cal-putére s. m., pl. cai-putére; simb. CP (internațional HP)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
putére s. f., g.-d. art. putérii; pl. putéri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CAL-PUTERE s. m. Unitate (tolerată) pentru măsurarea puterii (simbol: CP), egală cu 75 kgf x m/s, adică 0,736 kW.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)