PUTERNICÍE, puternicii, s. f. (Înv.) Putere (I 2). – Puternic + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PUTERNICÍE f. înv. Caracter puternic. /puternic + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PUTERNICÍE s. v. abuz, atotputernicie, auto-ritate, capacitate, dominare, dominație, exces, forță, hegemonie, posibilitate, putere, putință, samavolnicie, silnicie, stăpânire, supremație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
puternicíe s. f., art. puternicía, g.-d. puternicíi, art. puternicíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink