Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
PUTREGÁI, putregaiuri, s. n. 1. Lemn sau plantă putredă; p. ext. masă de materie vegetală descompusă; putreziciune, putrejune. ♦ Fig. Epitet depreciativ dat unui om bătrân și neputincios. 2. Boală a plantelor provocată de unele ciuperci. 3. Fig. Ceea ce este rău și vătămător societății. ♦ Lepădătură. – Probabil contaminare între putred și mucegai.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PUTREGÁI s. (rar) putrezitură, (înv. și reg.) putreganie. (Un ~ de lemn.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PUTREGÁI s. v. lepădătură, licurici.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
putregái s. n. (sil. -tre-), pl. putregáiuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PUTREGĂÍ, putregăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A putrezi. – Din putregai.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PUTREGÁI ~iuri n. 1) Substanță organică putredă; putreziciune. 2) (nume generic) Boală a plantelor provocată de ciuperci și de bacterii. 3) fig. (cu sens colectiv) Totalitate a elementelor degradate ale unei societați; pleavă; drojdie. 4) Om neputincios (din cauza bolii sau a bătrâneții). /Din putred și mucegai
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
putregăí vb. (sil. -tre-), ind. prez. 3 sg. putregăiéște, imperf. 3 sg. putregăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. putregăiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink