PUTREZICIÚNE, putreziciuni, s. f. 1. Materie organică putredă; organism mort, intrat în putrefacție; putregai, putriditate, putrezime, putrezitură, putrejune. ♦ Starea unui organism putred. 2. Fig. Descompunere morală, decădere. – Putrezi + suf. -ciune.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PUTREZICIÚNE s. (livr.) putriditate, (rar) putre-zime, (înv. și reg.) putrejune, (înv.) putrezeală.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PUTREZICIÚNE s. v. corupție, decadentă, decădere, depravare, descompunere, d********e, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, perdiție, p****r-sitate, p****rsiune, p****rtire, pier-zanie, pierzare, putrefacție, putrezire, stricăciune, viciu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
putreziciúne s. f. (sil. -tre-, -ciu-), g.-d. art. putreziciúnii; pl. putreziciúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PUTREZICIÚNE ~i f. 1) Substanță organică putredă; putregai. 2) fig. Stare de degradare morală; putrefacție. /a putrezi + suf. ~ciune
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink