PUTUROȘÉNIE, puturoșenii, s. f. 1. Ceea ce miroase urât, ceea ce răspândește un miros greu; miros greu, urât, răspândit de ceva sau de cineva. 2. Trândăvie, lenevie. ♦ Epitet dat unui om leneș, murdar. – Puturos + suf. -enie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PUTUROȘÉNIE s. v. lene.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
puturoșénie s. f. (sil. -ni-e), art. puturoșénia (sil. -ni-a), g.-d. art. puturoșéniei; pl. puturoșénii, art. puturoșéniile (sil. -ni-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PUTUROȘÉNIE ~i fam. 1) Caracter puturos. 2) Lucru sau ființă puturoasă. /puturos + suf. ~enie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink