PẤCLĂ, pâcle, s. f. 1. Ceață deasă care apare de obicei dimineața și seara; negură. 2. Văl atmosferic albăstrui sau galben-cenușiu, constituit din particule solide, fine, invizibile, care dau aerului un aspect tulbure, opalescent și care este provocat de refracția inegală a luminii în straturile de aer cu temperaturi diferite, încălzite de suprafața solului. ♦ Fig. Strat des, pânză de fum, de ploaie etc. 3. Atmosferă înăbușitoare, zăpușeală (pe timp noros). 4. Vulcan mic din care erup gaze, ape sărate, uneori și petrol; vulcan noroios. – Din sl. pĩclŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PÂCLĂ s. 1. v. ceață. 2. (mai ales la pl.) v. vulcan noroios.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PÂCLĂ s. v. arșiță, caniculă, călduri, dogoare, dogoreală, fierbințeală, năbușeală, năduf, nădușeală, pârjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpușeală.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pâclă s. f. (sil. -clă), g.-d. art. pâclei; pl. pâcle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PÂCLĂ ~e f. 1) Ceață deasă care apare de obicei dimineața și seara. 2) Văl atmosferic albăstrui, alcătuit din particule solide microscopice, care lipsesc aerul de limpezime. 3) Stare de aer cald care produce nădușeală. 4) Vulcan noroios. /<sl. piklu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink