PÂLNIOÁRĂ, pâlnioare, s. f. Diminutiv al lui pâlnie. [Pr.: -ni-oa-] – Pâlnie + suf. -ioară.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PÂLNIOÁRĂ s. pâlniuță, (Mold. și Bucov.) leicuță, (Transilv.) tolceraș. (~ pentru turnat lichide.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pâlnioáră s. f. (sil. -ni-oa-), g.-d. art. pâlnioárei; pl. pâlnioáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink