PÂNDITÓR, -OÁRE, pânditori, -oare, adj. Care pândește, care iscodește. – Pândi + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PÂNDITÓR s. v. pândar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pânditór adj. m., pl. pânditóri; f. sg. și pl. pânditoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PÂNDITÓR1 adv. Pe furiș; pe neobservate; pe nesimțite; tiptil. /a pândi + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PÂNDITÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) Care pândește. Privire ~oare. /a pândi + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink