PÂRCĂLÁB, pârcălabi, s. m. 1. Titlu dat în evul mediu, în țările românești, persoanelor însărcinate cu conducerea unui județ, a unui ținut, a unei cetăți, având atribuții militare, administrative și judecătorești; persoană care purta acest titlu. 2. Administrator al satelor boierești și mănăstirești, în evul mediu; (mai târziu) primar (rural). ♦ Strângător de biruri, perceptor rural. 3. (Reg.) Comandant al unei închisori; temnicer. – Din magh. porkoláb.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PÂRCĂLÁB s. (IST.) (înv.) staroste.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pârcăláb s. m., pl. pârcălábi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PÂRCĂLÁB ~i m. (în țările române, în perioada medievală; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) 1) Dregător care stătea în fruntea unei cetăți și a ținutului din jurul ei. 2) Administrator al satului. /<ung. porkoláb
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
pîrcăláb (pârcălábi), s. m. – 1. În Mold., boier, administrator al unei cetăți sau al unei fortărețe, căpitan și guvernator al unei provincii, atestat de la 1488. – 2. În Munt. și Trans., strîngător de biruri. Germ. Burggraf (‹ burcgrâve), prin intermediul mag. porkoláb (Miklosich, Fremdw., 119; Cihac, II, 520; Gáldi, Dict., 95). – Der. pîrcălăbeasă (var. pîrcălăboaie, pîrcălăbiță), s. f. (soția pîrcălabului); pîrcălăbie, s. f. (funcția de pîrcălab; instituția condusă de pîrcălab); pîrcălăbesc, adj. (de pîrcălab).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink