PÂRGÁR, pârgari, s. m. 1. (În evul mediu, în organizarea administrativă a țărilor românești) Membru în sfatul administrativ al unui oraș sau al unui târg (compus din 6 până la 12 persoane). 2. (Reg.; în vechea organizare administrativă) Vătășel la primărie. – Din magh. polgár.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PÂRGÁR s. v. concetățean, orășean, pândar, târgoveț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pârgár, pârgári, s.m. (înv. și reg.) 1. concetățean; orășean, târgoveț. 2. membru în sfatul administrativ al unui oraș sau al unui târg; bătrân, jurat. 3. vătășel la primărie. 4. om ușuratic, neserios. 5. flăcău care organizează programul tinerilor în sărbătorile de iarnă. 6. pândar. 7. (înv.) muncitor la ocnele de sare.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
pârgár s. m., pl. pârgári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PÂRGÁR ~i m. (în evul mediu în Țara Românească și în Moldova) Membru al sfatului unui oraș sau al unui târg. /<ung. polgár
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
pîrgár (pârgári), s. m. – În vechea organizare municipală, consilier; vătășel. – Var. bulgar. Germ. Bürger (‹ burgâri), prin intermediul mag. polgár (Borcea 201). Sec. XV, înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink