Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
PÂRJOLÍ, pârjolesc, vb. IV. 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o ființă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogorî. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veșteji, a usca din cauza arșiței prea mari. – Din magh. pörzsölui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PÂRJOLÍ vb. 1. v. distruge. 2. v. arde.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PÂRJOLÍ vb. v. pârli.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pârjolí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârjolésc, imperf. 3 sg. pârjoleá; conj. prez. 3 sg. și pl. pârjoleáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A PÂRJOLÍ ~ésc 1. tranz. A supune pârjolului; a nimici prin foc. ~ grânele. 2. intranz. (despre surse de căldură) A emana radiații fierbinți, răspândind căldură foarte mare; a pârli; a frige; a dogori; a păli; a arde. Soarele ~ește. /<ung. pörzsölui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
pîrjolí (pârjolésc, -pârjolít), vb. – A pîrli, a pîrpăli. Mag. pörzsölni (Cihac, II, 286), perzselni (Tiktin), în legătură cu sl. pružiti (Miklosich, Slaw. Elem., 40), cf. prăji, pîrg. – Der. pîrjol, s. n. (pîrlire, incendiu, foc), deverbal, cf. mr. pîrjală „loc însorit”, slov. pražola „pîrlire” (originea tc., cf. Graur, BL, VI, 167, pare îndoielnică); pîrjoală, s. f. (chiftea; carne la grătar), unde pare să fie o încrucișare cu it. braciuola, ven. bresuola „vițel la grătar”, ngr. μπρίζολα, tc. purzola, mr. brujolă (Pascu, I, 226).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink