PÂRLEÁLĂ, pârleli, s. f. 1. Acțiunea de a (se) pârli și rezultatul ei; arsură ușoară, superficială: pârlitură. 2. Fig. (Fam.) Păcăleală, înșelătorie; pagubă, pierdere. ◊ Expr. (Fam.) A-și scoate pârleala = a-și găsi o compensație, a se despăgubi (de o pagubă materială, de o osteneală etc.). – Pârli + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PÂRLEÁLĂ s. pârlitură. (Arsura superficială numită ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PÂRLEÁLĂ s. v. arsură, jariște, pagubă, pelagră, pierdere, pârlitură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pârleálă s. f., g.-d. art. pârlélii; pl. pârléli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PÂRLEÁLĂ ~éli f. 1) v. A PÂRLI și A SE PÂRLI. 2) Arsură ușoară. 3) Pagubă suferită de cineva (din propria sa vină). ◊ A-și scoate ~eala a) a-și compensa o pagubă; b) a se răzbuna. /a pârli + suf. ~eală
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink