PÂRÂITÚRĂ, pârâituri, s. f. 1. Zgomot surd produs de ruperea, despicarea, frângerea etc. unui corp tare, dur, neelastic. 2. Zgomot sau sunet ascuțit, strident, care se produce prin apăsare; scârțâitură. ♦ Zgomot specific produs de ceva care arde. ♦ Succesiune de zgomote scurte și dese; răpăit. [Pr.: -râ-i-] – Pârâi + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PÂRÂITÚRĂ s. 1. v. trosnet. 2. v. păcănit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pârâitúră s. f. (sil. -râ-i-), g.-d. art. pârâitúrii; pl. pârâitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink