PÂRẤU, pâraie, s. n. 1. Apă curgătoare mică, râu mic. 2. Fig. (Adesea adverbial) Cantitate mare (dintr-un lichid); șuvoi. [Var.: pârắu s. n.] – Cf. alb. përrua, rom. râu.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PÂRÂU s. 1. (GEOGR.) apă, râuleț, râușor, (reg.) râurel, râuț. (Un ~ șerpuia printre coline.) 2. (GEOGR.) apă. (A sărit cu ușurință ~l.) 3. v. șiroi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pârâu s. n., art. pârâul; pl. pâráie
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
pârấu (= pârău) s. n., pl. pârâuri (pâraie)
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine | Permalink
PÂRÂU ~áie n. 1) Apă curgătoare mică; râu mic. 2) Curs de apă format din precipitații atmosferice. 3) fig. Cantitate mare (dintr-un lichid) care se mișcă într-o direcție. /cf. alb. përrua
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MIERLĂ-DE-PÂRÂU s. v. pescar, pescărel, pescăruș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RÂNDUNICĂ-DE-PÂRÂU s. v. lăstun-de-mal.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink