PĂCURĂRÍE, păcurării, s. f. (Înv. și reg.) Îndeletnicirea păcurarului1; ciobănie. – Păcurar1 + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PĂCURĂRÍE f. înv. reg. Ocupație de păcurar. /păcurar + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PĂCURĂRÍE s. v. ciobănie, oierit, păstorie, păstorit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
păcurăríe2, păcurăríi, s.f. (înv.) prăvălie, loc în care se vindea păcura.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
păcurăríe s. f., art. păcurăría, g.-d. art păcurăríei; pl. păcurăríi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink