PĂCURĂRÍȚĂ, păcurărițe, s. f. (Înv. și reg.) Soția păcurarului1; ciobăniță, păstorită. – Păcurar1 + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PĂCURĂRÍȚĂ s. v. ciobăniță, păstoriță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
păcurăríță s. f., g.-d. art. păcurăríței; pl. păcurăríțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink