PĂCĂNITÚRĂ, păcănituri, s. f. Păcănire. – Păcăni + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PĂCĂNITÚRĂ s. v. păcănit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
păcănitúră s. f., g.-d. art. păcănitúrii; pl. păcănitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink