PĂDUCHÉRNIȚĂ, păduchernițe, s. f. 1. (Depr.) Locuință în care mișună păduchii (1); p. ext. locuință murdară, sărăcăcioasă. 2. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu miros urât, cu flori fără petale, întrebuințată la țară pentru stârpirea ploșnițelor (Lepidium ruderale). [Pl. și: păducherniți] – Păduche + suf. -erniță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PĂDUCHÉRNIȚĂ s. (BOT.; Lepidium ruderale) (reg.) păduchelniță, păsățel, stelnicariță, mărăraș-de-fri-guri, moartea-stelnițelor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PĂDUCHÉRNIȚĂ s. v. colțul-babei, vârtejul-pă-mântului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
păduchérniță s. f., g.-d. art. păduchérniței; pl. păduchérnițe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PĂDUCHÉRNIȚĂ1 ~e f. 1) depr. Locuință în care mișună păduchii. 2) fig. Locuință mizeră. /păduche + suf. ~erniță
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PĂDUCHÉRNIȚĂ2 ~e f. Plantă cu miros urât, cu flori fără petale, întrebuințată pentru nimicirea ploșnițelor. /păduche + suf. ~erniță
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink