PĂDURÁTIC, -Ă, păduratici, -ce, adj. 1. Care crește sau trăiește în pădure; pădureț, sălbatic. 2. Acoperit cu păduri; păduros, împădurit. – Pădure + suf. -atic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PĂDURÁTIC adj. v. împădurit, păduros, săl-batic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pădurátic adj. m., pl. pădurátici; f. sg. pădurátică, pl. pădurátice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PĂDURÁTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care trăiește în pădure; de pădure. 2) (despre terenuri) Care este acoperit cu păduri; împădurit. /pădure + suf. ~atic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink