PĂDUREÁN, -Ă, pădureni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de pădure, privitor la pădure; de la pădure, care trăiește sau se găsește în pădure. 2. S. m. și f. Persoană care trăiește într-o regiune de pădure sau de munte ori este originară de acolo. – Pădure + suf. -ean.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PĂDUREÁN s. (reg.) codrean.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pădureán adj. m., s. m., pl. păduréni; f. sg. pădureánă, pl. păduréne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PĂDUREÁN ~eánă (~éni, ~éne) m. și f. Persoană care trăiește într-o regiune de pădure sau de munte ori este originară de acolo. /pădure + suf. ~ean
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink