PĂDURÉȚ, -EÁȚĂ, pădureți, -e, adj. 1. (Despre plante, pomi fructiferi) Care crește în pădure sau într-un loc necultivat; sălbatic. ♦ (Despre fructe) Produs de un arbore pădureț (1); nealtoit; p. ext. cu gust acru, astringent. ◊ Expr. A se sătura (de cineva sau de ceva) ca de mere pădurețe = a fi foarte plictisit (de cineva sau de ceva), a nu mai putea suferi. 2. (Rar; despre animale) Care trăiește în pădure; sălbatic. ♦ Fig. (Despre oameni) Ursuz, retras, sălbatic. – Pădure + suf. -eț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PĂDURÉȚ adj. (BOT.) sălbatic, (pop.) mistreț, (reg.) mistrecit. (Măr ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PĂDURÉȚ adj. v. împădurit, păduros, săl-batic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PĂDURÉȚ adj., s. v. bădăran, grosolan, mitocan, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, țopârlan, vulgar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PĂDURÉȚ s. v. lues, s*****s.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
păduréț adj. m., pl. păduréți; f. sg. pădureáță, pl. păduréțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PĂDURÉȚ ~eáță (~éți, ~éțe) și substantival 1) (despre pomi) Care crește în pădure sau pe terenuri necultivate; de pădure; sălbatic. 2) (despre fructe) Care este rod al unui pom nealtoit. Mere ~ețe. /pădure + suf. ~eț
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MAZĂRE-PĂDUREÁȚĂ s. v. orăstică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MEI-PĂDURÉȚ s. v. meișor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ghímpe-păduréț s. m., pl. ghimpi-păduréți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
mei-păduréț s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink