PĂGÂNÍE, (2) păgânii, s. f. (Înv.) 1. Păgânism (1). 2. Faptă de păgân, nelegiuire, fărădelege. – Păgân + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PĂGÂNÍE s. v. abjecție, fărădelege, infamie, josnicie, mișelie, mârșăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, păgânism, ticăloșie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
păgâníe s. f., art. păgânía, g.-d. art. păgâníei; (păcate) pl. păgâníi, art. păgâníile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PĂGÂNÍE ~i f. 1) Caracter păgân. 2) Faptă de om păgân. [G.-D. păgâniei] /păgân + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink