PĂHĂRNICÍE s. f. 1. Demnitatea sau slujba de paharnic. 2. Bir (încasat de păhărnicei) de pe vinul vândut. – Paharnic + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
păhărnicíe s. f., art. păhărnicía, g.-d. păhărnicíi, art. păhărnicíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PĂHĂRNICÍE ~i f. ist. 1) la sing. Funcție de paharnic. 2) la sing. Durată de exercitare a acestei funcții. 3) Dare plătită paharnicului. 4) Sediul paharnicului. /paharnic + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink