Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
PĂI adv. v. apoi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PĂI1 adv. (Fam.) 1. (Exprimă o afirmație, o aprobare) a) Desigur, se înțelege. Păi că bine zici (ȘEZ.); b) se putea altfel? 2. (Exprimă rezervă, ezitare) Cum să spun? știu eu? Ce cei pe dânsul? – Păi, ce-i vrea să-mi dai (ISPIRESCU). 3. (Exprimă neîncredere) Păi cine știe ce ai de gând! 4. (Exprimă mirare) Păi cum, omule! [Var.: poi adv.] – Din apăi (< apoi).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
PĂÍ2, păiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A curăța aria de paie după treierișul cu caii. – Din paie.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
PĂI adv. dar?, oare? (~ așa să fie?)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
păí, păiésc, vb. IV (înv. și reg.) 1. a aduna și a îndepărta de pe arie paiele rămase de la treierat. 2. a bate grâul pe arie; a îmblăti.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
păi adv., interj.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink