PĂLIMÁR1, pălimare, s. n. 1. Stâlp de pridvor sau de prispă, care susține streașina acoperișului. 2. Împrejmuire de scânduri la prispa unei case țărănești, la un balcon, la un pod etc.; parmaclâc, balustradă (la un balcon). ♦ (Înv.) Întăritură, parapet. 3. Pridvor, cerdac; foișor. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PĂLIMÁR2 s. n. v. pălămar1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PĂLIMÁR s. 1. v. balustradă. 2. v. pop.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PĂLIMÁR s. v. pripon, țaruș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pălimár, pălimáre, s.n. (înv. și reg.) 1. par, stâlp. 2. bârnă, grindă, cumpănă (la fântână). 3. țăruș, pripon. 4. împrejmuire de scânduri la prispa sau pridvorul casei țărănești; balustradă, parmaclâc, grilaj. 5. (înv.) întăritură, parapet. 6. cerdac, pridvor, foișor, balcon. 7. (reg.) acoperiș oblic care apără de ploi și zăpadă treptele intrării la o casă. 8. (reg.) șopron. 9. (reg.) îngrăditură la strunga oilor. 10. (reg.) corlată. 11. (reg.) targă. 12. (reg.; cu sens colectiv) paie rezultate de la treierat. 13. (reg.) cablu întins de-a curmezișul râului de care se ține podul plutitor.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
pălimár (pălimáre), s. n. – 1. Balcon, foișor. – 2. Balustradă, parmalîc. – 3. Balustru. – Var. (înv.) polimar, (Munt.) palimac. Ngr. πολυμερής „multilateral”, din cauza orientării sale în diferite direcții. Forma primitivă, polimar, a fost asimilată cu pălămar „frînghie” și „paracliser”. Sec. XVIII.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
pălimár (stâlp, balustradă, cerdac) s. n., pl. pălimáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PĂLIMÁR ~e n. 1) Stâlp care sprijină streașina unei case țărănești. 2) Îngrăditură joasă din scânduri făcută la o prispă sau la un cerdac. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink