Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii:   
PĂLĂMÁR1, pălămari, s. m. (Reg.) Paracliser. – Din ucr. palamar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PĂLĂMÁR2, pălămare, s. n. (Pop.) Odgon, parâmă. [Var.: pălimár s. n.] – Din tc. palamar, ngr. palamári.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PĂLĂMÁR s. v. odgon, paracliser, parâmă, țârcovnic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pălămár (pălămári), s. m. – Paracliser. – Var. palamar; pălimar. Ngr. παλαμονάριος, sl. paramonarĭ, prin intermediul rut. palamar (Cihac, II, 240). În Mold.Der. pălămărie, s. f. (funcție de paracliser).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
pălămár (paracliser) s. m., pl. pălămári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
pălămár (odgon) s. n., pl. pălămáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PĂLĂMÁR1 ~i m. reg. Persoană care îngrijește de o biserică, îndeplinind și anumite servicii la oficierea cultului religios; paracliser; țârcovnic. /<ucr. palamar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PĂLĂMÁR2 ~e n. pop. Cablu din fire (textile, metalice), folosit la bordul unei nave; parâmă. /<turc. palamar, ngr. palamári
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)