PĂLĂVRĂGEÁLĂ, pălăvrăgeli, s. f. Faptul de a pălăvrăgi; vorbărie, trăncăneală, flecăreală, pălăvrăgit. [Var.: palavrageálă s. f.] – Pălăvrăgi + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PĂLĂVRĂGEÁLĂ s. v. flecăreală.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pălăvrăgeálă s. f. (sil. -vră-), g.-d. art. pălăvrăgélii; pl. pălăvrăgéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PĂLĂVRĂGEÁLĂ ~éli f. 1) v. A PĂLĂVRĂGI. 2) Discuție fără rost, lipsită de importanță. /a pălăvrăgi + suf. ~eală
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink