Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
PĂNUȘÉR, pănușere, s. n. (Reg.) Locul unde se păstrează, în timpul iernii, pănușile uscate. – Pănușă + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a