PĂNUȘÉR, pănușere, s. n. (Reg.) Locul unde se păstrează, în timpul iernii, pănușile uscate. – Pănușă + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
pănușér s. n., pl. pănușére
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink