PĂPĂLẮU, păpălăi, s. m. Plantă erbacee cu frunze ovale, cu flori albe-gălbui și cu fructe roșii-portocalii, de mărimea unei cireșe (Physalis alkekengi). – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PĂPĂLĂU s. (BOT.; Physalis alkekengi) v. gogoașă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
păpălắu, păpălắi, s.m. (reg.) 1. plantă erbacee cu frunze ovale, cu flori albe-gălbui și cu fructe roșii-portocalii ca niște cireșe; bășicuță, bășică, boborea, bubuchie, curcubetică, gheorghinar. 2. mătrăgună. 3. spanac porcesc. 4. (fig.; pop.) prostănac, prostălău.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
păpălău s. m., art. păpălăul; pl. păpălăi, art. păpălăii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink