PĂRẤNGĂ, părângi, s. f. Prăjină; spec. prăjină, bară cu care se transportă o greutate de către două persoane (pe umeri). ◊ Loc. adv. În părângă sau de-a părânga = pe umerii a două persoane (cu ajutorul unei prăjini) sau pe umărul unei singure persoane. – Lat. phalangae.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PĂRÂNGĂ s. v. pârghie, rangă, targă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
părângă (prăjină) s. f., g.-d. art. părângii; pl. părângi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink