PĂSTORÍE s. f. 1. Păstorit. 2. Fig. Conducere, îndrumare religioasă, bisericească; funcție, demnitate de conducător bisericesc; exercitarea acestei funcții. – Păstor + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PĂSTORÍE f. 1) v. PĂSTORIT. 2) bis. Funcție de păstor; conducere religioasă. 3) Durată de exercitare a acestei funcții. /păstor + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PĂSTORÍE s. v. oierit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
păstoríe s. f., art. păstoría, g.-d. păstoríi, art. păstoríei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink