PẮSTRU s. m. 1. (Înv. și reg.) Persoană sau colectivitate care păstrează ceva, care face să dăinuiască. 2. (Fam.) Închisoare. – Din păstra (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
păstru (persoană) s. m., art. păstrul
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
păstru (păstrare, închisoare) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink