PĂSTRĂTÓR, -OÁRE, păstrători, -oare, adj. Care păstrează (bine) ceva; care nu strică, nu risipește, nu pierde; econom. ♦ (Substantivat) Persoană, colectivitate etc. care păzește, care respectă ceva, care nu se abate de la legi, tradiții etc.; persoană care nu divulgă un secret, o taină. – Păstra + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PĂSTRĂTÓR adj., s. 1. adj. v. econom. 2. s. v. depozitar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
păstrătór adj. m., pl. păstrătóri; f. sg. și pl. păstrătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PĂSTRĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care păstrează (bine). /a păstra + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink