PĂSTÂRNÁC, păstârnaci, s. m. Plantă erbacee legumicolă bienală din familia umbeliferelor, cu rădăcina pivotantă fusiformă, cărnoasă, albă sau gălbuie, asemănătoare cu cea a pătrunjelului, comestibilă, bogată în substanțe nutritive și în vitamine (Pastinaca sativa hortensis). [Var.: (reg.) păstărnác s. m.] – Din magh. paszternák, scr. pastrank, germ. Pastinak.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PĂSTÂRNÁC s. (BOT).; Pastinaca sativa hortensis) (reg.) păstârnap.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
păstârnác s. m., pl. păstârnáci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PĂSTÂRNÁC ~ci m. Plantă erbacee legumicolă, cultivată pentru rădăcina cărnoasă (având proprietăți nutritive asemănătoare cu ale pătrunjelului). /<ung. paszternák, sb. pastrank, germ. Pasternak
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
păstîrnác (păstârnáci), s. m. – Plantă legumicolă cu rădăcina fusiformă, alb-gălbuie (Pastinaca sativa). – Var. păstărnac, păstrănac, postîrnac. Bg. pastărnak (Conev 48; Candrea), pol., rus. pasternak (Cihac, II, 248), din lat. pastinaca, cf. mag. pasztinak, fr. panais, sp. biznaga (‹ arab. bištināqa).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink