PĂTRÁR, pătrare, s. n. 1. (Înv. și pop.) Pătrime, sfert. 2. Fiecare dintre cele două faze ale lunii când aceasta, aflându-se în creștere sau în descreștere, apare luminată numai pe jumătate (în formă de semicerc); perioadă de timp corespunzătoare fiecăreia dintre aceste două faze ale lunii. – Patru + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PĂTRÁR2, -Ă, pătrari, -e, adj. (Înv.; despre cai; adesea substantivat) În vârstă de patru ani. – Din patru + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
PĂTRÁR s. v. pătrime, sfert.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pătrár, pătráre, s.n., adj. 1. (înv. și pop.) pătrime, sfert. 2. (pop.) cele două faze ale lunii (când e pe jumătate luminată). 3. (reg.) cantitate de cereale, de lichide etc. egală cu o pătrare. 4. (adj.; înv. și reg.) care are patru ani, care merge pe patru ani.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
pătrár s. n. (sil. -trar), pl. pătráre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PĂTRÁR ~e n. pop. v. PĂTRIME. ◊ ~ de Lună fază de creștere sau de descreștere a Lunii când ea are formă de seceră. [Sil. -trar] /patru + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink