Dex pătuli

PĂTULÍ, pătulesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A călca în picioare (culcând la pământ); p. ext. a turti, a strivi, a presa. ♦ Refl. (Despre iarbă, semănături etc.) A se apleca, a se culca la pământ. – Din pătul¹.

pătulí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pătulésc, imperf. 3 sg. pătuleá; conj. prez. 3 sg. și pl. pătuleáscă

PĂTÚL², pătuli, -e, adj. (În sintagmele) Măr pătul (și substantivat, m.) = specie de măr cu fructele galbene-verzui (cu pete roșii). Măr pătul (și substantivat, n.) = fructul mărului mai sus definit. – Din germ. Batullen[apfel], Batullen[baum].

A PĂTULÍ ~ésc tranz. pop. A face să se pătulească; a poligni; a pologi. /Din pătul

A SE PĂTULÍ pers. 3 se ~éște intranz. (despre cereale, iarbă etc.) A se apleca la pământ luând o poziție aproape orizontală (din cauza vântului sau a ploii); a se poligni; a se pologi; a se culca. /Din pătul

PĂTÚLI ~e n. 1) Poliță din scânduri sau nuiele, situată la o înălțime nu prea mare într-un adăpost pentru păsările de curte. 2) Construcție din scânduri bătute rar sau împletite din nuiele, ridicată deasupra solului, în care se păstrează știuleții de porumb; sâsâiac; porumbar; leasă; coșar. 3) v. PĂTUIAC. 4) Platformă din scânduri sau nuiele, fixată pe pari (sau într-un copac), care servește drept punct de observație. 5) rar Ramă din scânduri așezată pe sol (cu un strat de gunoi) și acoperită cu un material transparent (de obicei sticlă), în care crește răsadul; răsadniță. /<lat. patubulum

pătúl adj. m., pl. pătúli