PĂTÚȚ, pătuțuri, s. n. Diminutiv al lui pat1; spec. pat1 de copil; pătișor, pătuc, pătucean. – Pat1 + suf. -uț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PĂTÚȚ s. pătuc, (rar) pătișor, pătuleț, (pop.) pătucean, (înv. și reg.) pătucel, (reg.) păteac, pătic, pătui, (înv.) păticean. (Un ~ de copil.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pătúț s. n., pl. pătúțuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink